Doamna director sau doamna directoare? „Doamna directoare” este o formulare firească și corectă: substantivul feminin „directoare”, cu sensul de persoană care conduce o instituție, este consemnat în DOOM3. „Doamna director” se întâlnește în uzul administrativ, când se păstrează denumirea funcției la masculin.

Nu este nevoie să eviți femininul pentru a suna politicos. Când vorbești despre o femeie care conduce o școală sau o organizație, „doamna directoare” exprimă limpede atât rolul, cât și persoana. Într-un formular oficial, poți urma titulatura înscrisă de instituție.

Ce confirmă dicționarul

Intrarea din DOOM3 pentru „directoare” precizează că termenul poate desemna o persoană. Pluralul este tot „directoare”, iar genitivul și dativul articulat sunt „directoarei”. Așadar, femininul nu este o invenție recentă și nici o formă rezervată conversației neglijente.

Exemple: „Doamna directoare a prezentat proiectul.” „Am trimis documentele directoarei.” „Cele două directoare au discutat calendarul.” Aceste construcții sunt potrivite și într-un text îngrijit, nu doar în discuții informale.

Doamna director sau doamna directoare într-o cerere?

În adresarea directă, folosești „doamnă”, cu ă: „Doamnă directoare,”. Dacă menționezi persoana în interiorul unei propoziții, forma este „doamna”: „Am vorbit cu doamna directoare.” Diferența dintre cele două contexte este adesea mai importantă decât alegerea titulaturii.

Poți începe un mesaj cu „Stimată doamnă directoare,” și continua cu cererea propriu-zisă. Într-un model instituțional care folosește „Doamnă director”, respectarea formulei din model nu obligă însă la eliminarea femininului din toate celelalte texte.

Cum faci acordul

Când te referi la o femeie, acordul cu persoana trebuie păstrat. Scrii „Doamna directoare este disponibilă”, iar dacă utilizezi formula administrativă „doamna director”, păstrezi tot „este disponibilă”. Titulatura nu transformă persoana într-un referent masculin.

Într-o propoziție obișnuită, numele funcției se scrie cu literă mică: „director”, „directoare”. La începutul formulei de adresare, „Doamnă” primește majusculă deoarece începe enunțul.

Pentru un mesaj redactat liber, „doamna directoare” este o alegere clară și naturală. Pentru documente cu rubrici prestabilite, urmărește denumirea oficială a funcției și păstrează consecvența în întregul document.